137:1 Pe malurile rkurilor Babilonului, wedeam jos wi plkngeam, cknd ne aduceam aminte de Sion.

137:2 Kn sqlciile din yinutul acela ne atkrnaserqm arfele.

137:3 Cqci acolo, biruitorii nowtri ne cereau ckntqri, wi asupritorii nowtri ne cereau bucurie, zicknd: ,,Ckntayi-ne ckteva din ckntqrile Sionului!`` -

137:4 Cum sq ckntqm noi ckntqrile Domnului pe un pqmknt strqin?

137:5 Dacq te voi uita, Ierusalime, sq-wi uite dreapta mea destoinicia ei!

137:6 Sq mi se lipeascq limba de cerul gurii, dacq nu-mi voi aduce aminte de tine, dacq nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

137:7 Adu-Yi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, kn ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeyi -l, radeyi -l din temelii!``

137:8 Ah! fiica Babilonului, sortitq pustiirii, ferice de cine-yi va kntoarce la fel rqul pe care ni l-ai fqcut!