17:1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mq awteaptq mormkntul.

17:2 Sknt knconjurat de batjocoritori, wi ochiul meu trebuie sq priveascq spre ocqrile lor.

17:3 Pune-Te singur zqlog pentru mine knaintea Ta; altfel, cine ar putea rqspunde pentru mine?

17:4 Cqci le-ai kncuiat inima kn faya priceperii. De aceea nici nu -i vei lqsa sq biruie.

17:5 Cine dq pe prieteni sq fie prqdayi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

17:6 M`a fqcut de basmul oamenilor, wi ca unul pe care -l scuipi kn fayq!

17:7 Ochiul mi se kntunecq de durere; toate mqdularele mele sknt ca o umbrq.

17:8 Oamenii fqrq prihanq sknt knmqrmuriyi de aceasta, wi cel nevinovat se rqscoalq kmpotriva celui nelegiuit.

17:9 Cel fqrq prihanq rqmkne totuw tare pe calea lui, cel cu mknile curate se kntqrewte tot mai mult.

17:10 Dar voi toyi, kntoarceyi-vq, veniyi iarqw cu cuvkntqrile voastre, wi vq voi arqta cq kntre voi niciunul nu e knyelept.

17:11 Ce! mi s`au dus zilele, mi s`au nimicit planurile, planurile acelea fqcute cu atkta iubire kn inima mea...

17:12 Wi ei mai spun cq noaptea este zi, cq se apropie lumina, cknd kntunerecul a wi venit!

17:13 Cknd Locuinya moryilor o awtept ca locuinyq, cknd kn kntunerec kmi voi knqlya culcuwul;

17:14 cknd strig gropii: ,Tu ewti tatql meu!` Wi viermilor: ,Voi sknteyi mama wi sora mea!`

17:15 Unde mai este atunci nqdejdea mea? Wi cine mai poate vedea nqdejdea mea?