1:1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, kmpqratul Ierusalimului.

1:2 O, dewertqciune a dewertqciunilor, zice Eclesiastul, o dewertqciune a dewertqciunilor! Totul este dewertqciune.

1:3 Ce folos are omul din toatq truda pe care wi -o dq supt soare?

1:4 Un neam trece, altul vine, wi pqmkntul rqmkne vecinic kn picioare.

1:5 Soarele rqsare, apune wi aleargq spre locul de unde rqsare din nou.

1:6 Vkntul suflq spre miazq-zi, wi se kntoarce spre miazq-noapte; apoi iarqw se kntoarce, wi kncepe din nou aceleawi rotituri.

1:7 Toate rkurile se varsq kn mare, wi marea tot nu se umple: ele aleargq necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarqw sq porneascq de acolo.

1:8 Toate lucrurile sknt kntr`o necurmatq frqmkntare, awa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai saturq privind, wi urechea nu obosewte auzind.

1:9 Ce a fost, va mai fi, wi ce s`a fqcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

1:10 Dacq este vreun lucru despre care s`ar putea spune: ,,Iatq ceva nou!`` de mult lucrul acela era wi kn veacurile dinaintea noastrq.

1:11 Nimeni nu-wi mai aduce aminte de ce a fost mai knainte; wi ce va mai fi, ce se va mai kntkmpla mai pe urmq nu va lqsa nici o urmq de aducere aminte la cei ce vor trqi mai tkrziu.

1:12 Eu, Eclesiastul, am fost kmpqrat peste Israel, kn Ierusalim.

1:13 Mi-am pus inima sq cercetez wi sq adkncesc cu knyelepciune tot ce se kntkmplq supt ceruri: iatq o kndeletnicire plinq de trudq, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

1:14 Am vqzut tot ce se face supt soare; wi iatq cq totul este dewertqciune wi goanq dupq vknt!

1:15 Ce este strkmb, nu se poate kndrepta, wi ce lipsewte nu poate fi trecut la numqr.

1:16 Am zis kn mine knsumi: ,,Iatq cq am sporit wi am kntrecut kn knyelepciune pe toyi cei ce au stqpknit knaintea mea peste Ierusalim, wi mintea mea a vqzut multq knyelepciune wi wtiinyq.

1:17 Mi-am pus inima sq cunosc knyelepciunea, wi sq cunosc prostia wi nebunia. Dar am knyeles cq wi aceasta este goanq dupq vknt.